duminică, 8 ianuarie 2017

Aceeași secundă nu o vei putea trăi niciodată de două ori

În ultimele trei săptămâni, aproape în fiecare zi după serviciu, mi-am orientat atenția către o pasiune mai veche, căreia nu i-am mai dat atenție de foarte mulți ani: mersul pe jos de unul singur (sub formă de plimbare, nu în goana după ceva anume). Știu că poate sună ciudat, dar mereu mi-a plăcut să merg pe jos o distanță cât mai mare. În facultate îmi puneam muzică în urechi, luam camera foto, și dus eram.

Plimbările de acest gen m-au ajutat mereu să îmi pun gândurile în ordine, să îmi calibrez unghiul din care văd anumite lucruri, să conștientizez din nou ce este important în viața mea, ce simt.

Traseu: Romană - Lujerului, via Parcul Politehnicii, care este noua mea zonă preferată din București. Mai ales pe vremea asta, fiind destul de frig, nu prea se plimbă nimeni prin parc, deci nu prea ai cu cine să te intersectezi, este foarte liniște.

De obicei, astfel de plimbări mă inspiră și îmi oferă timp de gândire, încât ajung la un moment dat să am anumite revelații despre viața mea. Pe unul din podurile de pe Splai care trec Dâmbovița m-a atins ceva. Îmi place mult că prin București trece acest râu, îmi inspiră multă sănătate, aer curat, prospețime, refresh. Uitându-mă la o semi-cascadă, am conștientizat că fiecare litru de apă care curge printr-un anumit punct, o face o singură dată, pentru totdeauna. Dacă te încerci să te detașezi de orice pentru un moment și îți deschizi mintea, vei vedea că și fiecare secundă care trece are același comportant ca un litru de apă din Dâmbovița, este ireversibilă. Aceeași secundă nu o vei putea trăi niciodată de două ori.

Dincolo de partea materială, de job, de oamenii din jurul tău, de orice, ceea ce există este doar acest moment, fix acest moment. Trecutul este doar în amintirile noastre, viitorul nu este încă aici. Tot ceea ce contează este Acum, "Eternul Moment de Acum"(exprimare preluată din cărțile lui Neale Donald Walsch).

Ce să îți spun mai mult? Hai să trăim și să iubim.