Pentru mine, Paștele mereu a fost o sărbatoare specială. Aproape în fiecare an am petrecut Învierea Domnului la bunicii mei, cu toată familia. Aruncând ochii în urmă, la toate pozele și filmulețele făcute de-a lungul timpului, îmi văd bunicii cum au îmbătrânit puțin câte puțin, verișorii mai mici cum au crescut, cum m-am schimbat și eu.
Poate că a devenit deja un clișeu, dar să nu uităm că timpul trece. Și trecem și noi cu el. Nu avem cum să refuzăm gândul că nu vom trăi pentru totdeauna, cel puțin nu în viața fizică. Avem un timp limitat pe Pământ, așa că let's make the most of it. Aș extinde subiectul mai departe, vorbind despre care cred eu că ar fi atitudinea bună față de problemele de zi cu zi, grijile care ne pun bețe în roate, față de stresul care sunt sigur că îl simțim foarte mulți la nivel destul de avansat în ultima vreme, însă voi scrie despre toate acestea într-o postare viitoare.
Astăzi este Paștele și anul acesta îl sărbătoresc cu Pupic, în liniște, împreună. Afară este soare, copacii au înverzit, natura este vie, la fel ca și Isus, la fel ca și noi. Aseară am ajuns și la slujba de Înviere de la Biserica Adormirea Maicii Domnului, unde ne-am simțit foarte bine. Este primul nostru Paște împreună.
Cristos a înviat! Paște liniștit tuturor celor care sărbătoresc astăzi!
Pe curând.